Scrisoare misionară Spania aprilie – mai 2013

Mult iubiţi fraţi,

Binecuvântat să fie Numele Domnului!

Nu mă socotesc vrednic să scriu aceste câteva rânduri, vreau însă să Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toată bunătatea şi dragostea arătată faţă de mine şi de această dată.

Începând cu data de 27 aprilie 2013, am călătorit împreună cu preaiubitul frate Panican în Spania.

Am avut harul să slujesc în 16 adunări, în 31 de rânduri, în diferite biserici, la Madrid şi în alte localităţi.
M-am bucurat mult de ceea ce Domnul a lucrat în inimile noastre prin Duhul Sfânt în această lună de zile.
M-am bucurat mult de timpul binecuvântat de părtăşie avut cu fratele Panican, în locul în care am găzduit, în Cuvânt, cantare, rugăciune, sfătuire, îmbărbătare, zidire.

Am redescoperit, prin harul Domnului, importanţa citirii Scripturii sub călăuzirea Duhului Sfânt, şi nu doar în mod mecanic şi superficial. Pot spune că Dumnezeu a reaprins în inima mea dragostea pentru Cuvântul Său.

În această lună m-am bucurat şi de citirea a patru cărţi scrise de preaiubitul frate Richard Wurmbrand. Citind aceste cărţi, am descoperit câtă înţelepciune a dat Dumnezeu acestui om, care L-a slujit pe Dumnezeu cu întreaga sa fiinţă. Cu mai mulţi ani în urmă, fratele Ioan Panican mi-a dat poruncă să citesc aceste cărţi, poruncă pe care nu am împlinit-o. Acum, am descoperit cât de mult am pierdut în toţi aceşti ani, tratând cu indiferenţă citirea lor. M-am pocăit înaintea Domnului de nevegherea şi de neascultarea mea. Cărţile pastorului Wurmbrand sunt pline de înţelepciune şi de Duh Sfânt.

Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu!

Am avut ocazia, în timpul părtăşiei avute cu fratele Panican, să vizionez şi câteva din documentarele realizate de Forumul Civic Creştin. Şi din vizionarea acestor documentare am realizat câtă bogăţie duhovnicească pot strânge cei care le vizionează cu interes şi seriozitate. Am fost atât de impresionat de documentarul intitulat: „Casa binecuvântată – Pr. Vasile Mihoc”. Am văzut un om binecuvântat de Dumnezeu, un om temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui; soţia şi cei 13 copii. Nu am putut să nu remarc cu câtă seriozitate şi-a îndrumat pr. Mihoc copiii înspre Dumnezeu, dar şi în plan social. Cu mare durere m-am gândit la atâţia copii de-ai pocăiţilor aflaţi prin închisori, sau aflaţi departe de Domnul, în lumea aceasta stricată şi murdară.

M-am pocăit înaintea Domnului şi de faptul că atâţia ani am desconsiderat şi neglijat bogăţia spirituală extraordinară a acestor documentare. Am realizat, odată în plus, câtă mizerie poate veni în casele noastre prin televiziune şi internet.

Mă rog cu toată fiinţa mea ca Domnul să trezească poporul Său, dându-i o dragoste arzătoare pentru Cuvântul Său şi pentru tot ceea ce este curat şi sfânt.

M-am întors acasă mai bogat sufleteşte şi hotărât să mă apropii mai mult de Domnul, potrivit cu versetul 28, Ps.73: „cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.”

Închei aceste rânduri dorindu-vă tuturor să „gustaţi şi să vedeţi ce bun este Domnul!”

Domnul să fie slăvit pentru tot harul de care mi-a făcut parte!

Cu umilinţă,

Nevrednicul rob al lui Hristos,

Vasile Tofan

No Comments